Intramuscular sau intravenos, administrare orală sau locală. Sunt doar câteva din provocările la care sunt supuși pacienții când trebuie să aleagă un tratament.
Medicii afirmă că în spitalele din țara este utilizat exagerat administrarea intramusculară și perfuziile: „Dacă nu-i pui zilnic perfuzii și injecții, consideră că s-a tratat degeaba”. În lumea în care credem că lucrurile stau cu totul altfel, intervențiile în organismul uman sunt limitate pentru a nu periclita ecosistemul acestuia.
Vasile S. tocmai a terminat zilele acestea să-și administreze un medicament intramuscular. După aproape două săptămâni de injecții acasă, el spune că experiența a fost una dureroasă.
„Nu am acceptat internarea la spital și am ales tratamentul la domiciliu. Știu și pot să îmi administrez singur medicamente intramuscular și soția poate face acest lucru. Injecțiile nu sunt dintre procedurile cele mai plăcute, dar au fost eficiente. Singurul disconfort a fost durerea”, spune pacientul care își mai amintește de experiență de fiecare data când trebuie să se așeze pe un scaun și mai ales când vrea să pună picior peste picior.
Mai puțină durere, mai multă eficiență
Medicii susțin observațiile lui Victor S. și menționează că administrarea intramusculară, mai ales când aceasta nu este făcută fără respectarea tehnicilor corecte și în condiții extra spitalicești poate provoca mai multe suferințe și complicații suplimentare. În urma injecțiilor în mușchi se poate inflama țesutul pot apărea nodozități, hematoame sau lezarea unui nerv. Toate acestea îi fac pe unii medici sau pacienți să ia în calcul ce metodă de administrare a unui medicament vor alege.
„Injecțiile intramusculare au pierdut din pondere în administrarea curentă a formelor medicamentoase și această tendință s-a început de la copii. Pentru ei o injecție intramusculară prin tehnica ei de administrare dureroasă provoacă o suferință suplimentară pacientului și o traumă psihologică. Acest lucru se poate spune și despre adulți. Avem pacienți care au o fobie deosebită pentru injecții și atunci ținem cont de preferințele lor, dar și de posibilitățile de administrare a unui medicament. Dar aceasta nu înseamnă că injecțiile intramusculare vor fi excluse complet. Sunt forme medicamentoase pentru care nu există alternative, menționează medicul Virginia ȘALARU, conferențiară la Catedra de medicină de familie a USMF „N. Testemițanu”.
Medicul pediatru Oxana TURCU nu a recomandat niciodată în ultimii zece ani injecții intramusculare la copii. Ea spune că dacă dozele sunt administrate la kilogram de masă corporală și nu la vârstă, atunci administrarea per os poate asigura o absorbție suficientă și are mai puține reacții adverse.
„Majoritatea copiilor pot primi tratamente pe guriță deoarece nu au probleme de absorbție. Dacă pacientul vomită și nu poate să primească medicamente per os, lui i se aplică un cateter intravenos în condiții de staționar pentru un tratament fără stres. Am observat că unii medici de la ambulanțe mai folosesc administrarea intramusculară la copii atunci când aceștia au febră sau alte probleme. Cred că și asistenții de la ambulanțe ar trebui să facă injecții intravenos pentru a reduce din stresul bolnavului și a urgenta efectul medicamentului”, este de părere Oxana TURCU.
Pentru a reduce din durerea provocată de o injecție intramusculară s-a redus volumul medicamentului injectat la mai puțin de cinci mililitri. Potrivit medicilor, cantitățile mai mari de substanță injectabilă sunt mai dureroase, cu multe complicații și mai puțin eficiente.
În pofida impresiei că medicamentele administrate oral sunt mai ușor de folosit, medicii spun că pastilele au nevoie de mai mult timp pentru a acționa și nu sunt eficiente atunci când un pacient vomită, nu poate înghiți sau are diaree. Nu există nicio siguranță că medicamentul administrat oral a fost absorbit și nu a fost eliminat. Pe lângă toate acestea substanța activă din pastile poate suferi unele modificări în organism.
„Medicamentele pe cale orală pot fi supuse la diverse bio transformări, începând cu absorbția care necesită acțiunea unor enzime, după care trec prin prima bariera hepatică unde iar sunt supuse unor schimbări. Printre alți factor care influențează efectul medicamentelor administrate oral mai pot fi unele patologii ale stomacului precum gastrita sau ulcerul care pot influența absorbția și toxicitatea preparatului. Administrarea orală a medicamentelor este mai comodă, dar pentru un efect mai rapid se va alege mereu forma intramusculară sau intravenoasă. Mai ales în cazul analgezicilor, spasmoliticelor și unor antibiotice”, explică formele de administrare a medicamentelor Corina SCUTARI, șefa catedrei Farmacologie și farmacia clinică.
Forma de administrare a medicamentului depinde de mai mulți factori
Medicii insistă pe eficacitatea tuturor formelor de administrare a medicamentelor, dar menționează că alegerea lor depinde și de viteza de reacție la acestea. Spre exemplu, în urgențe sunt folosite mai mult formele intravenoase pentru că acțiunea lor este mai rapidă. În sălile de proceduri se va da preferință atât medicamentelor prin injectare intravenoasă, cât și celor intramusculare, dar primele sunt mai puțin dureroase. În tratamentul la domiciliu din motive de siguranță a pacientului sunt folosite pastilele, cremele, supozitoarele și alte forme mai ușor de administrat.
Totodată la alegerea formei de administrare a medicamentelor se ține cont și de starea pacientului. Pentru copii vor fi prescrise suspensiile, siropurile, pastilele și apoi injecțiile. Persoanele cu probleme gastrointestinale și ale ficatului vor avea mai multe medicamente în formă injectabilă, iar cele care necesită o intervenție urgentă vor primi medicamente intravenoase.
„Spre exemplu în urgențe avem nevoie de o reacție rapidă și vom utiliza intravenoasele, dar în staționar se ține cont de fricile pacientului pentru a minimaliza suferința. Din cauza aceasta este bine ca să fie limitate toate tipurile de injecții intramusculare. Mai ales pentru pacienții cu boli cronice care necesită tratamente îndelungate și au un grad de suferință suplimentar care creează probleme și în rezultatele terapeutice”, punctează medicul Virginia ȘALARU, conferențiară universitară la Catedra de medicină de familie a USMF ”N. Testemițanu”.
Medicii susțin că majoritatea medicamentelor, indiferent de forma de administrare, au efecte adverse. Toxicitatea depinde de acțiunea medicamentului pe care o are asupra unor organe sau sistem de organe. Medicamentele administrate oral trec bariera hepatică și ficatul face prima etapă de dezintoxicare și acest lucru este pozitiv prin faptul că el purifică, dar totodată și reduce din acțiunea lui. În cazul administrării intramusculare sau intravenoasă medicamentul pătrunde direct în sânge și acționează direct asupra problemei. Poate mai puțin toxice sunt medicamentele care se administrează local unde absorbția este mai mică și acționează țintit, dar și acolo pot apărea anumite alergii.
